Poezii de dragoste

Te iubesc 

 

E seara, a înnoptat

 Luna pe cer a urcat, 

Lumina stelei a pălit 

Speranţa mea nu s-a adeverit 

Prin lume rătăcesc 

Cărare către tine nu găsesc,  

Te iubesc…mi-e frică să ţi-o spun  

Să nu te abat din al tău drum,  

De frică tremur, înnebunesc

 Te caut, nu te găsesc

Te iubesc. 

Frunzele toamnei îţi şoptesc,  

Dar ele mor, ne părăsesc  

Te iubesc… 

Mi-e sufletul dezgolit

De-a ta dragoste sunt prigonit.

 

 

 

O înger 

  

Ca nimeni mă priveşti 

La  fel chiar şi gândeşti,  

Nu încerci să mă iubeşti 

Şi nici măcar să mă zdrobeşti.  

Un înger pari a fi  

Dar realitatea-i dură  

Te rog nu mă orbi  

Cu privirea ta pură…. 

 

 

 

O nouă încercare

 

 

M-am îndrăgostit de lună şi de stele  

Ca un icar m-am avântat eu către ele  

Şi fără ezitare…  

M-am aruncat în a lor baltă  

Dar soarta mi-e prescrisă  

Un alt Icar o nouă încercare.  

Nu sunt deja decât o picătură-n mare 

Un nou imens ce ne-nconjoară 

Şterpit de dragoste în zbor 

Vreau să trăiesc dar trebuie să mor  

Şi fără ezitare…  

Mă îndrept spre a mea soartă  

Care mi-e deja prescrisă.  

Nu-mi pare rău de încercare 

Căci pier în a lor vâltoare 

Şi soarta-mi oferă universul

 Eu plec capul – oferindu-i versul 

 

 

 

Te plac

 

Te plac când plângi, 

Te plac când îmi zâmbeşti, 

Îţi plac ochii 

Cu care mă-n robeşti. 

Te plac din zi până-n noapte 

Te plac zi de zi, 

Te vreau mereu aproape, 

Mereu te voi iubi.

 

 

 

Tot ce ne-am dorit

 

Sunt o stea căzută de pe cer,

Sunt o lacrimă de adevăr, 

Sunt o urmă de meteorit 

Sunt tot ce ţi-ai dorit. 

Din universul cu astre 

În sfârşit ai sosit…, 

Noi-inimile noastre 

Eşti tot ce mi-am dorit.

Geniu

Alunec pe o rază de lumină 
În secolul care-a trecut
Unde Luceafărul suspină
Şi Geniu-i necunoscut….
El moare-dar se naşte…,
Devine zeu-dar muritor…,
Infinitatea o cunoaşte
Cu gândul său străpunztor.
E linişte… a înserat,
O lume  întreagă tot suspina
Căci Geniu a evadat
Şi a rămas pe cer o undă de lumină….
Un brav popor a-n sărăcit
Căci nu cunoaşte universul
Căci a lor Geniu a pierit
Şi a pierit cu el şi versul.

Chemare spre Ştefan

Din luptă e născut

Şi-n luptă a urmat,

De popor inima l-a durut

Pentru el s-a ridicat.

Prin sânge şi prin lacrimi

A ocrotit acest pământ,

Dar în prezent mulţi lacomi 

Îl irosesc în vânt.

 

Trecătorul prin viaţă

Dorul mă omoară

Şi stau în singurătate,

Sunt singur nu prima oară, 

E o dură realitate… 

Când viaţa mi se stinge 

În noapte evadează, 

Aripile-mi frânge 

Şi spre abis pledează. 

Sunt o simplă vietate 

Rămasă pe pământ, 

Fără aripi şi idealitate, 

Sunt un viitor mormânt. 

Nu mai sunt ceea ce am fost, 

Prin lume rătăcesc, 

Sunt un geniu fără rost, 

Nimic nu mai doresc….

 

  Pentru tine 

 

O stea a scăpătat 

Din a viselor galaxie, 

Soarele de pe cer a evadat 

Să se-nchine doar ţie. 

Aş dori să te îmbrăţişez 

Dorul să mi-l potolesc, 

Că doar pe tine te visez 

Şi doar pe tine te doresc. 

De tine sunt îndrăgostit 

Ca de un trandafir de catifea, 

De gânduri sunt copleşit 

Spune-mi vei fi doar a mea?!

 

 

 

Devotament

 

Eu ştiu că voi pieri … 

Pe a vântului aripă, 

Şi ştiu că te voi iubi 

Până-n ultima clipă. 

Vieţii mele i-a venit sfârşit, 

Inima de bătut a încetat, 

Eu te-am iubit… 

Tu m-ai uitat….

 

Ceva despre mine

 

Viaţa mea nu e prea fericită

Se vede că m-am născut sub o stea sfiită,

Dragostea mă părăseşte

Domnişoara nu mă iubeşte.

 

Pentru pesimişti

 

Viaţă pare a fi un vis

Dar fără dragoste nu are rost,

Ea poate fi un paradis

Iubeşte şi nu fi prost!

 

Pentru naivi

Naiv e cel ce nu iubeşte

Trădat, părăsit oricum vei fi,

Singurătatea nu te linişteşte

Dar,păcat că nu poţi iubi

 

Dezamăgirea

 

Dorinţele mele au devenit doar scrum

Şi inima nimic nu-mi cere

Şi rătăcesc pe-al vieţii drum

Caut infinita tăcere.

 

Visul

 

Pe când astrele se sting

Mă aflu în abis,

Te văd dar nu şi te disting

E doar un vis.

 

 Aspiraţii

 

Sclipeşti ca o stea

Dintr-un univers ascuns

Îmi cucereşti privirea

Dar eşti de neajuns…

 

****

Vroiam să zbor, să cad, să mă ridic

Vroiam cu mina cerul să-l despic,

Vroiam să fiu doar un cocor…

Vroiam spre tine doar să zbor….

 

****

Eşti ceea ce nu pot descoperi

Eşti ceva de neajuns

Eşti staţia la care nu mă voi opri,

Vei rămâne doar un gând ascuns.

 

Speranţa

 

Pe când troiene se topesc

Şi soarele răsare

La nebunie te iubesc

Şi te aştept cu disperare.

 

          ***

Ce este viaţa, în fine

O scală între două coordonate

Dar nu are rost ea fără tine

A mea iubită jumătate.

Şi soarele ar fi o pată

În a cerului împărăţie

Fără tine nu voi fi fericit nici o data

Inima mea îţi aparţine doar ţie…

Şi viaţa  mi-e doar o plăcere

Căci sunt iubit şi te iubesc

Nu-mi pasă de nici o durere

Nimic nu mai doresc.

Eşti tot ce mi-am dorit

Un univers înstelat

Fericirea mea nu are sfârşit

Te iubesc…, te voi iubi…, devotat.

       

***

Totul împrejur sclipeşte

Totul e ca în poveste

O poveste cu un sfârşit fericit

Când doi îndrăgostiţi s-au întâlnit

Şi timpul pare-a fi prea mic

În faţa dragostei măreţe

Nu ne va despărţi nimic

Şi se vor contopi cele două vieţi.

Şi vom fi cei mai fericiţi din univers

Şi viaţa noastră va fi ca un vers

Cu început dar fără sfârşit

Fiindcă eşti tot ce mi-am dorit

Paradoxul vieţii

 

 Culmea liniştei-furtuna 

În orice ordine-haos 

Pe cât de ideal sunt stelele şi luna 

Pe atât pământul e un paradox. 

Iubim toţi doar o clipă-existenţa 

Tindem spre a realiza- dorinţa 

Negăm şi tropuşim - moralul 

Şterpim şi îngropăm-harul. 

Căutăm un echilibru 

Dintre a fi şi a trăi 

Nu mai e nimic sacru 

Trăim pentru a fi….