Info despre autor

 

      

                               Era o iarnă cumplită, de care nu mai fusese pe aceste meleaguri de un deceniu. Totul era întroienit şi amorţit de parca erau nişte meleaguri pustii, doar fumul din hogeagurile caselor trăda pustietatea. Bătrânul Nistru înzăpezit şi el îşi ducea lin apele spre revărsare. 

            Era dimineaţa zilei de 17 februarie, a anului 1984 şi soarele se grăbea să destăinuie adevăratul miracol al razelor sale care grăbit se îndreptau spre pământ pentru aşi revărsa căldura în inimile oamenilor. Era o zi cu adevărat deosebită, încât şi Dumnezeu privind peste aceste meleaguri a zis: Naşte-te  om! Din aceste cuvinte am prins eu răsuflarea şi în această clipa am văzut pentru prima oară lumina zilei. Aceasta istorie putea sa înceapă doar pe aceste meleaguri pitoreşti, de frumuseţea căror a fost uimit cândva şi Ştefan cel Mare  care s-a lasat rătăcit la vânătoare.  Cum poţi să rămâi indiferent de priveliştea care  se deschide când te plimbi pe malurile Nistrului pe marginea pădurii savurând trilurile păsărilor.

            Da, acestea-mi sunt locurile natale, care mi-au cultivat dragostea de Patrie.

 

„Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor ” M. Eminescu

           

            La fel ca orice copil, neastâmpărat care mereu dorea să le ştie pe toate şi câte mai multe.

Aşa de mic copil mi-am dezvoltat tendinţele către o dezvoltare universala a raţiunii.

În prezent, activând în sectorul economic oricum sufletul îmi cere artă.

Din aceste motive, am luat condeiul şi am aşternut pe foaie acele rânduri, care aveţi ocazia să le apreciaţi şi sa retrăiţi unele clipe din viaţa mea spirituală.